De cîteva zile Kirei îi cresc două măsele. Nu știam
sau uitasem că măselele cresc atît de dureros. Odată cu ea, suferim cu toții,
la pachet. E uluitor cum poate să te transforme o banală durere de măsea. Ziua ai zice că e un copil ca toți copiii. Noaptea devine un adevărat
vîrcolac cu gingiile în flăcări. Tot în această perioadă am hotărît să o mutăm
din patul ei de bebeluș – cu gard, în patul de copil mare, care o aștepta
răbdător, suspendat pe verticală.
Tot așa agitată, mai ales pe timp de noapte, se făcuse în prima săptămînă după ce am
dat-o anul trecut la grădinița particulară (centrul de dezvoltare) de lîngă pădure. Și atunci am umblat vreo două săptămîni cheauni de nesomn. Pînă s-a acomodat. Prin urmare, asta
urmează să facă și aici, cel puțin în cazul în care grădinița are vreo relevanță
în toată această poveste.
Bineînțeles, cu atîtea calamități căzute buzna peste
ea, Kira a preferat să doarmă cu maică-sa, lucru asupra căruia tatăl ei,
altminteri intransigent în această privință, a trebuit să cedeze.
Am observat la un moment dat că durerile de dinți s-au
întețit, iar spectacolul suferinței de măsele devenea tot mai puțin
convingător. Mama ei, credulă de fire în tot ceea ce privește copiii (mai puțin
cu soțul ei), o aducea mereu în patul conjugal drept recompensă pentru simularea
reușită a durerii sau, atunci cînd tatăl zicea că nu mai vrea să doarmă într-un pat
cu două femei agitate, se muta ea în patul Kirei. Cum ar veni, nu i-au răsărit încă măselele de
minte, dar cu siguranță s-a făcut mai mintoasă.
O putem totuși înțelege. După ce că îi apar măselele, am
dat-o la grădiniță, am mutat-o într-un alt pat, cu ocazia asta Aurelia i-a mai luat
și așternut nou (cu Elsa, inscripționat cu mesajul programatic: „Следуй за своей мечтой („Urmează-ți
visul”)), nu-i mai dăm sacul de dormit (e prea cald sub plapuma de iarnă), ce
mai urmează?
Ieri seara Kira
se pare că s-a resemnat cu noul pat și cu toate celelalte. Și-a revendicat totuși văcuța cea grea (cea adusă cîndva de mine din Germania pentru
Voichița, burdușită cu semințe de levănțică, iar acum curată – spălată la
mașină și uscată de rînd cu celelalte pufoșenii). A strîns vaca în brațe cu tărie, singurul
fundament de stabilitate în acest iureș de schimbare și suferință.