duminică, 8 octombrie 2017

Am dus-o din nou pe Kira la bunei, la Mugurel. Să ne tragem răsuflarea vreo cîteva zile. Cu atît mai mult că se prevedea să plec marți la București pe cîteva zile la o conferință. La început nu prea i-a plăcut ideea, amintindu-și probabil că ultima dată am lăsat-o vreo două-trei săptămîni, timp în care noi eram plecați la Montreal. Dar i-am amintit de Tigruț și de Molda și de Mona și de jocurile de-a ursu cu bunelu și... a înghițit pilula. 
La bunei ne-am jucat, am mîncat și a venit vremea somnului. Am condus-o eu în dormitor și i-am citit și o poveste, de astă dată din Micul Prinț. La început i-am povestit, apoi am început să-i citesc cum aviatorul s-a întîlnit în pustiu cu micul prinț, despre cum micul prinț nu era prea vorbăreț și mai ales nu-i plăcea să răspundă la întrebări (cam cum e Voica acum), despre faptul că celor maturi le place să li se explice cu cifre. A ascultat cu atenție pînă cînd s-a culcat comod pe o parte, a închis ochii, și-a îngrelit respirația... Atunci am mai stat puțin și am plecat. După ce s-a trezit, s-ar fi dus la bucătărie, a văzut că nu sînt, s-a întors tăcută înapoi în pat și a izbucnit într-un hohot de plîns de n-a mai putut-o nimeni opri decît tanti Liusica, care venise între timp la ziua lelicăi Manea. Aurelia m-a probozit, că nu am făcut bine, că trebuia să-i explic că plec, ea rămîne și că revin... Da, am uitat să fac asta, credeam că e la curent...
Voica a rămas iarăși singura la părinți și a profitat pentru a se mai copilări cum n-a mai făcut-o înainte. La amiază n-a vrut să doarmă nici de data asta. S-a jucat în unul din jocurile ei preferate: a umplut sticle cu apă, a pus nuci în coșuri, a adunat diverse lucrări de-ale ei, a pus la toate prețuri și a făcut un fel de iarmaroc. Jocul este că trebuie să-i dai bani pentru fiecare produs pe care ți-l dorești. Și noi dăm: 1 leu, doi sau mai mulți. Aurelia îi place că, așa, Voica își formează, chipurile, spiritul întreprinzător. Dar mie nu prea îmi place mercantilismul ăsta precoce, mai ales că te pune să plătești pentru propriile lucruri. E drept că spre sfîrșit a început a mai ceda din preț și chiar a început a le da gratis, un fel de promoții adică.