sâmbătă, 22 aprilie 2017

- Îi schimbi tu scutecul?
- N-am schimbat-o eu data trecută?
După un asemenea dialog, de rutină, ne-am dat seama că mîine se împlinesc doi ani de cînd Kira consumă cîte cel puțin 4 scutece în 24 de ore. La 3,80 lei (Md) bucata, ar însemna 15,20 lei pe zi și 5548 lei / an cheltuiți pentru scutece doar pentru un copil. Ținînd cont de consumul mai mare de scutece în primele luni de viață, totalul cheltuielilor pentru scutece per copil ar reveni la 12483 MDL (sau 648 USD – la cursul de azi) în doi ani.

- N-ar trebui să o învățăm să meargă în sfîrșit la oală, ca toți copiii de vîrsta ei?
- N-am mai încercat?
- Și de ce n-a mers?
- Păi, nu știu... Nu vreau să forțăm acum copilul, mai bine e să-l lăsăm pînă în vară, cînd se mai încălzește. Atunci o să ne fie mai ușor să-l lăsăm fără scutec.
- De ce ar fi mai ușor atunci decît acum?...
O rudă de-a noastră și-a învățat copilul de un an jumate să facă la oală. Îl bătea de fiecare dată cînd făcea pe el. Spunea că n-are bani de pîine, darămite pentru pamperși. Într-o săptămînă l-a dezvățat să mai facă în scutece...
La noi miza nu e chiar atît de gravă, dar n-am vrea să prelungim această ocupație urît mirositoare și costisitoare pînă la cealaltă aniversare (și apoi cealalta...). În plus, m-am dat cu presupusul că ei s-ar putea să-i placă să fie schimbată de fiecare dată – un fel de gest de atenție pe care și-l procură așa, pentru că merită.
Ce facem? De bătut nici vorbă, deși succesul fulminant al metodei rudei noastre ar putea părea atractiv.
- Hai să o luăm cu bombonica! – îmi propune soața. Să-i dăm o bomboană doar după ce face la oală. Altfel nu.
- Kira, vrei bo [i.e. bomboane]?
- Da!
- Trebuie să faci la oală.
- Mo! [nu] Bo!
- Faci la oală și îți dăm bo.
Ca să o încurajăm să facă primul pas, mergem noi pe rînd la WC și, după o realizare cu succes, ne strigăm bravo și ne gratificăm cu cîte o bomboană. După cîteva spectacole de acest gen și după două rînduri de haine pișate, Kira pare în sfîrșit destul de motivată să încerce.
- Hai, Kira! Curaj! Și... Bravo-o-o!!!
Aurelia îi aduce marele premiu: un BO. Kira molfăie jubilînd.
Ca să continui în spiritul încheierii din nota precedentă, mă întreb dacă nu-i dăm motive să ne dreseze, atunci cînd vom ajunge la vîrsta onorabilă de a face pipi pe noi.